Prima pagina    Downloads
Librarie virtuală

Afiseaza toate produsele
Arata cosul
Cosul dvs. este gol.

Editura Alexandria a publicat primul volum al seriei Terramare (Earthsea) de Ursula K. Le Guin: Un vrăjitor din Terramare (A Wizard of Earthsea).


Cereţi cartea în librăria dvs. sau cumpăraţi-o de la noi!

De partea intunecata a Soarelui Lung PDF Print E-mail

de Gene Wolfe


Editura Alexandria a publicat primul volum al seriei Soarelui Lung (Book of the Long Sun): De partea întunecată a Soarelui Lung (Nightside the Long Sun) de Gene Wolfe.

Vă oferim mai jos un fragment din carte:



La cină cu Auk

Era cel mai frumos chip pe care-l văzuse Silk vreodată. Plutea în spatele ecranului din sellaria lui Orchid, deasupra unui bust creionat vag. Zâmbetul deveni în acelaşi timp nevinovat, ispititor şi senzual, cele trei calităţi îmbinându-se pentru a da naştere alteia noi, necunoscute şi imposibil de cunoscut, dezirabile şi terifiante.

— Te-am urmărit... Am stat la pândă pentru tine. Silk? Silk. Ce nume frumos! Mie dintotdeauna, dar dintotdeauna mi-a plăcut mătasea, Silk. Vino şi aşază-te lângă mine. Şchiopătezi, te-am văzut. Trage un scaun lângă ecran. Ne-ai reparat Fereastra stricată, cât ai putut, iar acum ea face parte din această casă, aşa ai spus, Silk.

Augurul îngenunchease cu capul plecat.

— Stai jos, te rog. Vreau să-ţi văd faţa. Nu mă onorezi? Ar trebui să faci ce-ţi cer.

— Ba da, o, Mare Zeiţă, — spuse el, — ridicându-se.

Nu era Echidna, în mod clar; era prea frumoasă şi părea aproape prea bună. Scylla avea opt, zece sau douăsprezece braţe, dar nu le vedea. Sphigx... Era Ziua lui Sphigx…

— Aşază-te. E un scăunel în spatele tău, Silk. Îl văd. A fost foarte frumos din partea ta să ne repari terminalul.

Avea ochi de o culoare nemaivăzută, un albastru atât de închis, încât se apropia de negru, dar nu erau negri cu adevărat, nici măcar închis, iar pleoapele atârnau grele, ca la orbi.

— M-aş fi arătat în faţa ta atunci, dacă aş fi putut. Te vedeam şi te auzeam, dar nu puteam să mă arăt. Raza nu are încă putere, nu luminează destul. Ce păcat... Poate mai poţi face ceva?

Silk înclină din cap fără să scoată un cuvânt.

— Mulţumesc. Ştiu că vei încerca. Când ai reparat Fereastra, ai reparat şi restul. E mult praf. — Râse — Clinchet de clopoţei dintr-un metal mai preţios decât aurul. — Nu-i ciudat? Am spart fereastra scoţând sunetul potrivit până am făcut-o cioburi. Pentru că te-am auzit cum citeai ceva afară. Nu te-ai oprit când te-am chemat prima oară. Nu m-ai auzit?

Vru să fugă, dar scutură din cap:

— Nu, Mare Zeiţă, îmi pare nespus de rău.

— Nu pot şterge ecranul. Şterge-l tu în locul meu, ca să te iert.

— Dacă nu... Batista mea e pătată de sânge, Mare Zeiţă. Poate că acolo înăuntru e…

— Nu mă deranjează. Numai să fie umedă. Fă cum îţi spun. Te rog, nu vrei?

Silk scoase batista pătată de sângele lui Orpine. Cu fiecare pas către ecran simţea că avea să ia foc sau să se dizolve ca fumul.

— L-am văzut omorând o mie odată. Majoritatea bărbaţi. S-a întâmplat în piaţă. Am urmărit scena din balcon. I-au obligat să îngenuncheze cu faţa la el. Unii au rămas aşa chiar şi morţi.

Era un sacrilegiu să frece cu batista zdrenţuită şi pătată de sânge trăsăturile splendide care, odată praful îndepărtat, păreau mai reale decât ale lui. Nu era nici Molpe, ei îi acoperea părul faţa. Nici…

— Am vrut să leşin, dar se uita la mine din balconul lui. Mult mai sus, cu steag pe obiectul de acolo. Zidul acela mic. Pe atunci locuiam în casa prietenului său. Am văzut atât de multe. Nu mă mai deranjează. Mi-ai închinat vreun sacrificiu astăzi? Sau ieri? Vreun iepuraş alb şi mare? Vreo pasăre albă?

Reuşi s-o identifice cu ajutorul victimelor.

— Nu, Kypris, — îi răspunse el. — E numai vina mea, dar o voi face cât de curând.

Ea râse din nou, mai terifiant decât înainte.

Next>